Tot despre traduceri

Munca de traducator imi pare o truda mai mare decat cea a scriitorului. Asa imi pare mie. Cand scriu nu ma gandesc prea mult. Beau un pahar de vin rosu, ma uit in sus a implorare si prin venele cu care sunt legat de apusurile insangerate si mute incep sa pompeze alandala cuvinte de diferite forme. Eu trebuie sa am grija sa asez cuburile peste cuburi, piramidele cu varful in jos langa piramidele cu varful in sus, sferele sa le asez usor in linii curbe asezate cu fundul in jos si, intre ele, sa fac pauze lungi sau scurte atat cat sa aibe loc o lungime de buze sfasiate intre doua colturi de gura sau fosnetul unei pleoape dezgropate de-o lacrima. Cam asta ar fi cu scriitorul… dar traducatorul chiar trebuie sa gandeasca ceva, mi-e si frica sa ma pun in locul sau. Pentru ca stiu ca scriitorul este ca un mort pe care traducatorul il spala peste tot, il unge cu ulei sfintit, il imbraca in straie curate, il strecoara cu blandete in corpul de lemn, il boceste cu lacrimi adevarate si il duce departe, departe, pana dincolo de pamant, pana dincolo de mormant.
…………
De fapt voiam sa-i mai multumesc pentru ultima data Clarisei Lima pentru traducera lui Peixoto („Nici o privire”) in romana. Si pentru Paolo Lins (Orasul Domnului). Si pentru ce va urma: Peixoto- „Cimitirul Pianelor”.

http://www.traducembine.ro/newsletter/no23/interviu.html

6 responses to “Tot despre traduceri

  1. sunt foarte foarte foarte onorata, nici nu mi-am dat seama ca iti va placea asa de tare cartea! eu stiu insa ce mai vrei tu… vrei sa te spal, sa te dau cu ulei, sa te bag in cosciug si sa te duc in portocalia, in haine noi…🙂 stii tu despre ce vorbesc. insa ar fi greu, greu de tot…

  2. He, mi-ar placea, dar nu e inca momentul potrivit pentru asta. Mai trebuie sa mai cresc putin, sa imi mai creasca ceva dinti. Oricum o sa ma traduci :)), dar dupa ce vor trage editurile de tine nu tu de ele🙂. Chiar mi-a placut teribil Peixoto si cred ca esti traducatoarea unui mare scriitor. Sunt foarte suparat pe el ca a omorat-o la nastere pe prostituata oarba si pe fetita, l-am urat in momentele-alea! Are o proza tulburatoare, pur si simplu creeaza emotie!

  3. ei lasa, fetita era condamnata rau, saraca… imagineaza-ti: cu un picior, o mana, oarba, probabil cu cicatrice pe spate si viitoare prostituata!!!
    insa asta e si ideea: destinul e implacabil, nu e loc de discutie… te paleste si gata!
    atunci…astept sa-ti creasca dintii!🙂

    • Ai si tu dreptate, dar eu as fi facut din cei doi damnati o zana de fata…Cat despre coperta nu impartasesc anumite comentarii negative…mie mi se pare foarte tare…toate personajele, casa de pe deal si maslinul cel mare…o schita de sinteza ca sa zic asa.

  4. ce dragut!!! maslinul ce mare era de fapt stejar de pluta (produce ghinda si pluta). si ar mai fi o chestie interesanta pe coperta: lumea cu fundul in sus… da, coperta e deosebita.
    ia, rescrie tu Nici o privire si da-i alt final😉

  5. Asa, scuze, stejarul cel mare. Si lumea cu fundul in sus, sau cerul dedesubt…mi s-a intamplat de multe ori sa il vad asa cand mergeam de la Gr la Buc in studentie si ma uitam la apusurile din stanga soselei…
    Cat despre rescriere…nu mi-as permite.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s